"Vom trai si vom vedea . "
marți, 18 mai 2010 | 20:14
Draguts . Cine sunt ? Nu .. Cine suntem ? Sau mai bine spus : “Cine eram ?” , pentru ca acum e clar ca nu mai suntem ...? Nu’mi vine nici un raspuns valabil in minte . Singurul lucru la care ma gandesc este acela ca suntem creaturile acelea care isi vara soarta in mainile marelui papusar , si ca destinul nu mai este facut dupa voia noastra , ci isi cam face de cap cu noi . Oricum ceea ce suntem , nu vom mai fi . Si ceea ce vom fi , va fi cu siguranta total opus de ceea ce suntem . Este ca un cerc vicios .
Am crezut ca , prin minune ,se va intampla ceea ce mi’am dorit eu aseara , pentru ziua de astazi . Nu intrebati ce . Va obositi degeaba , oricum nu voi raspunde . Dar revenind la ceea ce s-a intamplat , mai de graba ce nu s-a intamplat astazi . Se pare ca norocul nu e de partea mea . Poate ca asa trebuie sa fie . O greseala ramane greseala pana la sfarsit . De ce ?! .. pai de ce nu ? Sa nu uitam ca atunci cand e vorba de mine , totul e posibil . Si ma gandesc ca o sa ma obisnuiesc , sau cel putin asa sper. Timpul va curata totul , la un moment dat , in locul lenesei “eu” .
Nu vreau sa cred ca ultimele zile au facut parte din realitate . Nu ! nu am de gand sa accept asta . Vreau sa cred ca au fost continuarea acelui vis frumos care a durat o luna . O luna de vis . Fericire . Perfectiune . Ireal . Paradis . Si acum este doar sfarsitul care nu putea fi altfel decat tragic . Doar e vorba de mine . Daca nu este tragic , atunci nu e sfarsitul .
Ok . Mi’am promis ca nu voi mai scrie despre el . Despre noi . Despre ce a fost . Si chiar am de gand sa ma tin de promisiune .
Promit ca este ultimul post in care imi voi inneca amarul . Ultimul post in care ma voi mai vaita . Ultimul post care lasa loc de lacrimi . Ultimul post care mai permite ca amintirile sa ma raneasca . Si totusi este primul post care dovedeste ca ma schimb . Primul post care striga in gura mare ca mishi poate trece peste orice , si daca nu poate trece , ascunde . Primul post care sper ca nu va fi ultimul .
De acum in colo sunt pe cont propriu . O lasam umpic pe
ea la o parte . Deocamdata nu e cazul . Si el .. El pare ca m’a uitat in mare parte . Nu intelegeti gresit. Ma bucur pentru el . Daca chiar asa e , atunci ma bucur . Dar pe langa asta ,ma sperie gandul ca nu voi mai avea parte de el in nici un fel . Ma trece un fior adanc atunci cand ma gandesc la chestia asta . Nu vreau sa dispara definitiv din viata mea , pentru ca stiu ce va lasa in urma : o rana adanca . O rana care va ajunge sa ma raneasca zi de zi , ora de ora . Pentru ca orice as zice , nu’l voi uita . Sunt constienta de asta . Nici nu vreau . (*)Am spus ca asta va fi ultimul post , si de asta vreau sa ma descarc . Sa spun tot ce e de spus despre subiectul asta . Vreau ca lucrurile sa fie foarte clare . Sa nu ramana loc de intrebari . Mai mult de atat , vreau sa stie cum si ce gandesc . Vreau sa stie ca niciodata nu’i voi putea multumi pentru ce m’a invatat , si pentru cele care inca incearca sa ma invete . Stiu ca nu se lasa . Ador senzatia asta .. Il ador cand face asta . Si daca ar fi sa o iau de la capat , as face’o cu cea mai mare placere . Pentru ca nu exista nici cel mai mic sentiment de regret din partea mea . Nu . Nu am de ce . Au fost clipe de neuitat . Nu vreau sa aberez , dar asta e adevarul . Aceste amintiri ma trezesc la viata . Si nu ma supar .
Iubesc felul in care el a fost si este singurul care a reusit sa ma citeasca perfect . Nu stiu cum , dar este primul in fata caruia nu pot sa mint . Ori ca nu ma lasa inima , ori ca stiu ca isi da seama care este adevarul foarte repede . Si stiu ca suna ciudat , dar incerc sa’i spun adevarul , chiar si atunci cand mint . De ce tocmai el ? De ce tocmai eu ? Va spun eu de ce . Pentru ca , de la relatia asta eu nu asteptam nimic . Am vazut’o ca pe o relatie efemera , trecatoare ; nu i’am acordat importanta , in prima faza . Dar stiti cum e vorba aia .. “Dragostea apare cand te astepti mai putin . “ Nu puteam cere ceva mai bun de atat . Si mai mult ca sigur , va exista si acea zi in care ma voi debarasa de aceste lucruri . Dar acea zi , cu siguranta nu e azi .
Si la urma urmei , o persoana nu’si da seama de ceea ce are decat dupa ce pierde . Corect ?! da , va spun eu ca asa e . Va spun din proprie experienta . De 2 zile , ma trezesc din somn cu acest sentiment .
Asha ... inca un post incheiat cu succes . Nu mai am de gand sa scriu , chiar daca stiu ca ma pot intinde asa , mult si bine . Dar nu .. oricum stiu ca dracu mai citeste postul asta la cat de lung e . E kilometric . Sincer .. Dar macar eu m’am descarcat , si in fond , asta era scopul , nu ? Si totusi , sunt curioasa daca exista cineva care a dus postul asta la bun sfarsit , daca l’a citit in intregime . Daca exista asemenea persoane .. anuntati-ma . Multumesc anticipat !