Zambesc in intuneric , sa se faca soare .
vineri, 11 iunie 2010 | 10:52
Ce pot sa spun . Ma descarc .
Am terminat clasa a 9'a . Ciudat .. parca ieri am pasit pe portile liceului , atat de nesigura , atat de fericita , si curioasa .. Atat de de mult .. Am venit cu
ea de la liceu , cu vechiul nostru prieten , tramvaiul 5 , asa cum faceam cu ceva timp in urma . Nu spuneam decat
"..iti amintesti cand .. ?" , "..mai stii cand .. ?" . Am analizat putin frazele astea, si am realizat ca vorbim la trecut . Nu puteam ramane indiferenta la chestiile astea . Zambeam fals . Au fost 15 minute in care amintirile roiau in jurul nostru . Aveam atat de multe de spus , si tot atat de multe lacrimi de varsat . Ochii mi se umezeau la fiecare
"Ce frumos era .. " .
Am inceput liceul cu zambetele pana la urechi , ca , dupa un an , sa terminam stadiul de bobocime cu lacrimi in ochi . Ascult melodii pe care le'am descoperit anul asta . Ma uit la poze de la inceput . Inceputul prieteniilor , relatiilor ; inceputul .. Anumite melodii imi creeaza o stare ciudata . Un fior ma trezeste la realitate . Niciodata nu mi'am dorit atat de mult sa dau timpul inapoi , ca acum . Incercam sa imi aduc aminte cum a inceput totul . Nu ma refer la clasa a 9a . Ma refer la istoria grupului nostru , de la primele "Buna" pana la finele primaverii . Am de gand sa spun tot ce gandeam pe vremea aia . Poate nu acum , nu aici , pe blog , dar
ei cu siguranta vor afla .
Am atatea idei in minte , atatea amintiri care nu ma lasa sa gandesc . Nu stiu ce sa astern pe "hartie" . Fiorul ala persista . Nu vreau sa'l fac sa dispara . Vreau sa simt cu adevarat ce inseamna sa nu traiesti fiecare secunda la maxim . Sa profiti de ea , pentru ca s'ar putea sa nu se mai iveasca a doua oara . Degeaba am constientizat eu cu vreo luna in urma , si am incercat sa ma pregatesc , pentru ca a fost degeaba . Am crezut ca sunt puternica . Ca pot tine capul sus , si plec mai departe. Uite , nu pot . -hah- . Sunt atat de naiva cateodata . Ma las pacalita de aparente .
Imi amintesc doar imagini . Vag . Stiu ca ma certam cu
ea pe acel
el . Era haios . Si , sa ma gandesc acum , cand am ajuns asa , la chestia asta , este si mai haios decat era pe moment . Ce fac eu acum ? Incerc sa fac haz de necaz , dar fiecare zambet care se afiseaza acum pe fata mea pentru mai putin de 5 secunde , sa plateste cu alte cateva secunde de lacrimi . Nu ma pot abtine . Este cel mai anormal , prostesc , nesemnificativ motiv pentru care plang . Dar totusi , plang , corect ?
Vreau sa o iau de la capat . Vreau ca fiecare primavara sa fie ca asta . Vreau ca in fiecare dimineata sa ma trezesc cu sentimentul acela placut pe care l'am avut in fiecare dimineata din anotimpul asta . Vreau ... Dar nu pot decat sa ma agat cu toate puterile de amintiri . Ele sunt baza mea acum . Daca amintirile dispar , eu sunt in aer . Complet in aer .
Am avut in fata imaginea aia . Grupul
nostru . Si parca tot nu mi'a fost de ajuns . Cu ei , ma simteam in largul meu . Puteam sa ma prostesc , puteam din ras sa dau in plans , puteam sa gresesc . Puteam .. pentru ca stiam ca ei erau acolo . Nu vreau sa pierd sentimentul asta . Din grupul ala am invatat ce e prietenie , iubire , incredere , si gandul ca toate se cam duc pe apa zambetei ma enerveaza al dracului de rau .
Atunci cand sunt intrebata daca o voi lua de la capat , nu stiu ce sa raspund . De fapt , persoanei respective ii spun ca nu . Continui ce am inceput , dar mie.. ?Mie ce sa imi raspund ? Vreau sa par sigura pe mine . Vreau sa para ca sunt indiferenta , dar orice persoana are un punct slab . Poate nu fac bine ca eu imi expun punctul slab aici ,dar oricum pot sa joc teatru . Macar cu asta am ramas . Mie , daca imi iei amintirile , sunt ca si moarta . Respir amintiri , pasesc pe ele , si traiesc din ele .
Ganduri , sunt multe ganduri care ma coplesesc . Numar zilele pana la momentul in care voi trece peste . Ma omoara gandul ca nu voi mai trai ceea ce a fost primavara asta . Am o vorba pe care mi'o tot repet de ani buni . Nu'ti poti da seama de ceea ce ai , decat dupa ce pierzi . Pentru ca atunci , cand ii simti lipsa , iti dai seama cat de bine iti era cand il aveai .
Acum , pentru
ea.Papusha scumpa , stai linistita . Amandoua putem trece si peste asta . La urma urmei , gandeste'te ca nu este sfarsitul . Este doar un mic obstacol , dar stai linistita . Sunt aici sa te tin si pe tine in picioare daca simti ca nu mai ai putere . Haide sa vedem si partea plina a paharului . La anul vin boboci , hani . Si ne avem una pe alta . Prieteni noi , grup nou daca este nevoie . Dar nu renuntam . Este primul obstacol , din 1000 . Ce facem ? Cadem de la unul ? Stiu ca astepti momentul si ai impresia ca nu mai vine , dar ai rabdare . Poate ca nu este timpul potrivit . Deci , haide hani . Sa zambim , cum am facut pana acum .
Amintirile noastre vor fi intotdeauna un loc de intalnire .Si la urma urmei , doar daca ne amintim , putem intelege ceea ce s'a intamplat , si de ce . Orice suflet este condamnat sa tainuiasca macar durerea unei amintiri .
Doamne , iar am innebunit ! Postul asta este mai lung decat cel din 18 mai . Uite , cine este bunul meu prieten cand nimeni nu e prin preajma ? Blog'ul . Inca o data le multumesc celor care imi citesc posturile . Multumesc !